marți, 24 august 2010

Dor de Eminescu

Tot mai citesc frumoasa-ti carte
Si mi te-nchipui tot mai des
Plimbandu-te pe malul marii
Si "La mijloc de codru des"

Gandind la tine
Ma cutremur ,ca nu te-au inteles de-ajuns
Si ma gandesc cum tristu-ti suflet
Cutreiera prin lunci ascuns

Si 'Somnoroase pasarele"
Te-ntampinau cu vesel cant
Cand, te-ntrebai "ce e amorul"
Si ce-i iubirea pe pamant.

Tu,obosit de-atata goana
Te asezai sub teiul sfant
"lacul codrilor albastru"
Trenura l-al tau cuvant.

 Dar acum iubitu-ti suflet
Nu mai este printre noi
Totusi, unde-i Eminescu?
Ma intreb "De atatea ori"

El acuma-i doar o umbra
Din ce-a fost demult, candva
Dar in sufletele noastre
Pururi el va exista

Si "Oricate stele" mandre-s
Pe acest frumos pamant
Numai una-i Eminescu
Si "Luceafarul" cel sfant.
              
                   D.D

2 comentarii:

  1. E cea mai frumoasa ofranda adusa poetului national!
    Faorte frumos !

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos.Marea mea bucurie, cand vine vorba de nemuritorul si inegalabilul nostru poet ,prinde suflare si se preschimba in vers.Sper ca pot spune ca e un omagiu adus lui EMINESCU.

    RăspundețiȘtergere